Iubirea Ingerilor

„- Crezi cu adevarat in Dumnezeu?”

6

– Da nu stiu ce as mai putea face, zise trista gardiana. Am incercat si cu acatiste la biserici,
cu moaste sfinte, cu preoti, ce nu am incercat?
Pe unde nu am cheltuit toti banii pe care i-am avut si tot nu am reusit sa fac nimic. Ba chiar e
mai grav.
Avea o tristete sincera si aproape ca mi s-a facut mila de ea vazandu-o acolo si vorbind despre
maica-sa.

Cristina se intrerupse din treaba pe care o facea si se apropie de gardiana.
O alta gardiana se pregatise cu arma indreptata spre ea sa traga de ar fi fost nevoie.
Celelealte paznice priveau curioase la ce avea sa se intample. Credeam ca o sa o incaseze
rau de tot Cristina. Si am auzit ca ii soptise:
– Crezi cu adevarat in Dumnezeu?
Gardiana se holba la ea. Nu stia ce sa zica. Inca mai erau tributare comunismului, timp in care
religia era interzisa oamenilor. Putea sa o impuste pe loc. Dar nu stiu de ce nu o facuse.
– Fato, spuse gardiana, daca nu te intorci la treaba ta o sa o patesti rau.
Cristina privea la ea cu o caldura in ochi ce ii inmuie inima gardienei.
Si nu stiam cum sa o trag inapoi la treaba. Parca era teleghidata. Oricine din inchisoare stie
ca nu poti sub nici o forma sa te bagi in discutia unor gardiene.
Au fost fete ciuruite in momente ca acestea si au fost declarate indisciplinate. Unele care au dat
coltul impuscate, au fost declarate decedate pe motiv de moarte naturala.

Noi continuam sa lucram la zidarie de parca nu vedeam ce se intampla. Ma temeam pentru mine. Ma
ascundeam in munca pe care o faceam.
Cristina a zis:
– Poate ca nu m-am exprimat cum trebuie. Chiar daca avem sau nu voie sa spunem ca exista Dumnezeu,
te-am intrebat daca tu crezi in El?
Gardiana se ridica si celelalte paznice facura la fel. Detinutele erau in asteptare.
– Cred ca marea ta problema va fi daca in curand vei purta o placa dentara. O sa iti revii dupa
ce iti scot toti dintii.
Gardiana se intorsese spre ea ca sa inceapa sa o cotonogeasca. Inainte sa inceapa, Cristina
statea fara cel mai mic gest de aparare. Zi ii zise in timp ce o privea fix pe gardiana:
– Daca tu crezi in Dumnezeu, zise calm, atunci pot sa te ajut, cu conditia sa fie si mama ta
de acord. Si s-ar putea sa iti pot ajuta mama sa traiasca.
– Adica ce vrei sa spui fato?
– Vreau sa spun ca am niste metode prin care cu ajutorul lui Dumnezeu pot sa o vindec pe mama ta.
– Draga, te exprimi coerent sau adio viata!
– Pot merge la mama ta sa ii fac un masaj special si poate se va vindeca. Depinde de tine, de
Dumnezeu si de mama ta.
Gardiana se uita la Cristina de parca era nauca.
– Nu se poate. Crezi ca are sanse? Pe ce te bazezi?
– Sunt instructor de karate. Poate ca…
– Tu sa taci cand vorbesc eu! Deci tu esti femeiusca aia care si-a aruncat barbatul de la balconul
de la cinema. Si de ce mi-as da eu mama pe mana ta? Ca sa iti bati joc de o femeie pe moarte si suferinda?
Cristina zice:
– Daca le spui tuturor ca fac masaj terapeutic, ceea ce nu e departe de adevar, pot sa o ajut, cum spuneam,
pe mama ta. Asta daca o iubesti asa de mult pe cat zici. Acum ai ocazia sa o ajuti cu adevarat. De tine
depinde. Un masaj de acest gen poate lua durerea cu mana. Si chiar daca nu as vindeca-o, gandeste-te
macar ca in cel mai rau caz va avea parte de cateva ore de masaj relaxant. Te bagi? Nu ai ce sa pierzi daca
incerci. Nu te costa decat putina incredere.
– Eu cred ca ma aburesti, spunea gardiana. Dar pe fata ei mijise deja un zambet, cu urma de speranta.
Era asa de disperata, incat se simtea in stare sa incerce orisice ca sa o mai pastreze pa maica-sa
langa ea. Depindea suta la suta emotional de aceasta femeie.

*