În cele din urmă s-a mai răcorit un pic și totul a devenit mai suportabil. Primele zile ale lui septembrie2015 sunt relativ obișnuite și se conturează primele semne și roade ale toamnei. Câtă abundență va presăra toamna din trena ei rămâne însă de văzut. Consemnez aceste aprecieri în amintirea hărniciei țăranului român și a sistemului economic tradițional , dar sunt conștient că lumea modernă nu acceptă dependența economică de sistemul tradițional și luptă cu succese pentru educarea și alimentarea cetățenilor dincolo de limitele care le oferă capriciile anotimpurilor. În România o mezalianță interesantă subzistă având la bază neîncrederea în privința calității tuturor produselor și constatarea că tot ceea ce este din gradina proprie este mai gustos și sănătos.

Printre scurtele momente libere ale ultimelor două săptămâni mi-am permis o scurtă deplasare pe bicicletă pe la marginea localității natale pe bătătoritele drumuri de țară. Am rămas emoționat când am văzut trecând prin apropierea unei bucăți de teren al  familiei ,care are pentru mine o profundă valoare sentimentală, o pereche de porumbei complet albi jucându-se și căutând puțină hrană pe arătura proaspăt realizată. Câtă puritate și sensibilitate inspiră aceste minunate făpturi nobile, suple și înaripate. Dacă aș avea mai mulți bani să investesc mi-ar plăcea să am porumbei de mai multe rase. De fapt, un fost coleg de gimnaziu deține așa ceva , merge la concursuri, însă eu cred că nu se poate vorbi de tradiție la noi în acest domeniu . Legenda medievală a “porumbeilor călători” a fost înlocuită de email-uri mai puțin sensibile în acest “ev mediu” al contemporaneității.

Se apropie un nou început de an școlar, iar auspiciile nu sunt cele mai favorabile, dar există suficiente motive de optimism. Cadrelor didactice de liceu, care și-au menținut catedre în acest an școlar care urmează, li s-a propus un curs deosebit de atractiv realizat din fonduri europene și care se dorește să fie implementat din primul semestru. Este vorba despre un opțional la disciplina istorie intitulat : “Istoria recentă a României”. El se desfășoară la Casa Corpului Didactic a Județului Bihor. Ceea ce propune acest curs este o abordare modernă și dezvoltată a proceselor istorice care au avut loc între 1945-2015în România, bazându-se pe aprecierile deosebit de pozitive ale elevilor asupra unui alt curs asemănător implementat deja : “Istoria Comunismului în România”. Personal, am avut ideea și dorința implementării unui curs de istorie europeană în urmă cu mai mulți ani,care să fie adaptat vârstei elevilor și studenților ținându-se cont de elementul de progresie și de necesitățile acestora, dar nu am găsit nici o modalitate de susținere financiară în realizarea lui. Cred că educația are un rol enorm în crearea și menținerea unei conștiințe europene și civice în spiritul cerințelor moderne.

Urmăresc deosebit de interesat, spre exemplu, amplul fenomen al imigrației asiatice către Europa. ParcăCadmus a plecat în căutarea Europei, dar dacă atunci relatarea legendară confirmă că s-a reușit stabilirea fenicienilor într-o regiune balcanică și recunoașterea de către europeni, în zilele noastre mă îndoiesc că încercarea disperată a acestor imigranți va conta în vreun fel. Le respect dorința de a trăi într-o lume mai lipsită de griji , creditul acordat civilizației europene, îi compătimesc, dar cred că Europava avea întotdeauna alte probleme și nu vor constitui niciodată o prioritate. M-a surprins o declarație televizată a unui austriac care deosebit de favorabil imigranților a spus :“Civilizația europeană este una a ospitalității”, dar nu sunt nici pe departe convins că aceasta este opinia majorității chiar dacă discutăm despre cele mai evoluate state europene. Ne place să credem că trăim timpuri unice și sunt motive să apreciem că la sfârșit de secol XX și început de secol XXI am parcurs un răsărit aureolat al unui“iluminism modern” fără precedent în istoria omenirii . Hegel spunea despre Iluminism în prelegerile sale de filosofie a religiei că : “Acesta a fost un minunat răsărit de soare. Toate ființele raționale au sărbătorit această epocă. O emoție sublimă a domnit în acel timp, un entuziasm al spiritului a cutremurat lumea. … În Germania , acest principiu a țâșnit ca gând, concept; în Franța el a năvălit în afară , ca realitate”.

Omul , indiferent de granițe , este într-o permanentă căutare a împlinirii și fericirii. Sunt atinse însă vreodată? Corul din Oedip Rege a lui Sofocle întreabă : “Vai, generații de muritori !/ Eu azi vă socot / deopotrivă cu nimicul…/ Cine-a fost vreodată-n stare / să-și ducă până la capăt fericirea ?/ Ea dăinuiește doar cât să pară / C-a fost astfel trăită , și-ndată asfințește.”

Între pauzele de la cursul la care particip am vizitat o expoziție impresionată plină de culori atrăgătoare și forme cu profunde tente futuriste. O colecție de tablouri inegalabilă care poartă semnătura lui Niculae Adel a fost expusă la Galeria de Arte Vizuale Oradea și impărtășește o naturalețe care se confundă cu prospețimea florilor (orhidee, crin) privită printr-un cristal sau fluiditatea unui mediu acvatic de anvergură fantastică . La modul în care se poartă tabloul și arta modernă , expoziția surprinde printr-o puritate cu efect detoxifiant și este intitulată “Confesiuni Plastice”.

Vă urez o lună septembrie care să vă răsfețe și răcorească deopotrivă !