A doua parte a lunii ianuarie şi începutul lunii februarie ar trebui în mod normal să evidenţieze temeinicia şi splendoarea iernii. Din fericire temperaturile au fost cu mult mai ridicate pentru această perioadă , dar faţa şi dinţii nevăzuţi ai “tărâmului noiorului”, instaurat peste tot, lasă o imagine dezolantă, descumpănitoare. Pentru ca nemulţumirea proprie să fie deplină , pe strada unde locuiesc la Cefa sunt în plină desfăşurare lucrările pentru introducerea canalizării şi şantierul amplifică toate regretele. Dar, cum se spune, tot răul spre bine.

Începând cu 15 ianuarie 2015 s-a sărbătorit în România şi peste tot în lume unde pulsează o fărâmă de pasiune şi dedicare pentru valorile culturale şi spirituale ale poporului român : Ziua Culturii Române 2015 şi Zilele Eminescu 2015. S-au împlinit 165 de ani de la naşterea poetului de geniu Mihai Eminescu , iar influenţa viziunii şi personalităţii sale asupra limbii române este definitorie de la sfârşitul secolului XIX şi până în zilele noastre. Universul poetic eminescian este fascinant şi are forţa interioară de a ne purta pe alei astrale presărate cu flori de tei şi luceferi. Manifestările au fost cu adevărast grandioase şi desfăşurate de la Atheneul Român şi până în cele mai îndepărtate unităţi şcolare . Cu adevărat exemplară viziunea poetului în privinţa apariţiei Universului din Scrisoarea I : ” Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?/N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă”… “Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l/Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…/Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,/E stăpânul fără margini peste marginile lumii…/De-atunci negura eternă se desface în făşii,/De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…/De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute/Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute/Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,/Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit”.

În următoare decadă a lunii ianuarie o comemorare de dimensiune mondială a sensibilizat atenţia şi intenţiile tuturor cetăţenilor rezonabili şi civilizaţi ai lumii. Ziua Internaţională a Holocaustului ( 27 ianuarie 2015) – 70 de ani ( 1945-2015) a fost sărbătorită în întreaga lume, având ca punct central al manifestărilor în acest an capitala Marii Britanii , Londra. La Oradea prin contribuţia Asociaţiei Tikvah în Sala Mare a Primăriei Oradea a avut loc comemorarea regretabilelor momente ale Holocaustului . Din nefericire nu am putut participa la fel ca anul trecut, dar la clasele de liceu la care în respectiva zi am fost la clasă am reuşit să proiectez materiale relevante privind desfăşurarea Holocaustului . Elevii s-au dovedit deosebit de interesaţi şi au sancţionat prin opiniile lor acţiunile antievreieşti din acea perioadă.

Ellie Wiesel sintetiza magistral momentele instaurării terorii antievreieşti în lucarea sa – “Noaptea” : ” un evreu nu mai avea voie să aibă aur, bijuterii , obiecte de valoare; totul trebuia să fie predat autorităţilor sub pedeapsa cu moartea”… Ulterior s-au dat alte decrete : ” Nu mai aveam dreptul să intrăm în restaurante , în cafenele , să călătorim cu trenul , să ne ducem la sinagogă, să ieşim pe stradă după ora 18 . Apoi a fost ghetoul “ .

Asemeni lui , Carol Iancu în “Mituri fondatoare ale antisemitismului : Din antichitate până în zilele noastre” concluziona într-un mod dureros : ” Al doilea Război mondial a provocat trecerea sub dominaţia celui de-al Treilea Reich a milioane de evrei , fără a-i mai socoti pe cei din Germania şi Austria . Rezultat al unui antisemitism de stat , “soluţia finală a problemei evreieşti” , concepută şi executată de nazişti , s-a soldat , la sfârşitul conflictului, cu moartea în condiţii atroce a circa şase milioane de evrei ( această cifră a fost estimarea prezentată de Eichmann lui Himmler) adică aproape două treimi din iudaismul european şi mai mult de o treime din populaţia evreiască mondială din 1939 ! Pentru a desemna lichidarea sistematică a evreilor s-au folosit mai mulţi termeni : “genocid”, “exterminare”,“Holocaust”, “Shoah”. Acest din urmă termen , de origine biblică , înseamnă “cataclism”, termen care , după opinia noastră , se potriveşte cel mai bine, pentru a defini întreprinderea de asasinat, dintre1941 şi 1945, de către regimul nazist, a milioane de evrei nevinovaţi. Shoah nu este istoria atrocităţilor naziste , ci priveşte doar exterminarea evreilor , săvârşită de statul german nazist şi de colaboratorii săi din Europa , masacru care a dobândit diferite forme , după locuri şi epoci. În toate teritoriile ocupate ( şi în ţările aliate cu Reich-ul), autorităţile naziste au multiplicat de la bun început umilinţele şi , inspirându-se din antiiudaismul medieval , i-au obligat pe evrei să poarte steaua galbenă , concentrându-i în ghetouri , spoliindu-i înainte de a-i deporta şi asasina”. S-a întâmplat întocmai ca în teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco din “Regele Moare” când persoane dornice să ajungă la putere şi apoi dorind să se menţină etern la putere au fost capabili să comită cele mai incredibile şi ample acţiuni împotriva “omului” sau a unei etnii. Dar măcar Regele Berenger I oscila fără a lua decizia finală :“MĂRIE: Tu ai fost o etapă, un element, un precursor. Eşti parte din toate înfăptuirile. Contezi în toate. Se va ţine veşnic seama de tine.
REGELE: N-o să mai contez deloc. Eu mor. MĂRIE: Tot ce a fost va fi, tot ce va fi este, tot ce va fi a fost.
Eşti înscris pe vecie în condicile universului. REGELE: Cine va mai consulta arhivele? Mor… să moară
totul…,ba nu, să rămînă totul, ba nu, să moară toate de vreme ce
moartea mea nu poate să umple lumile! Să moară totul! Ba
nu, să rămînă toate!
GUARDUL: Maiestatea sa regele vrea ca totul să rămînă. REGELE: Ba nu, să moară.
GUARDUL: Maiestatea sa regele vrea ca totul să moară. REGELE: Ca totul să moară o dată cu mine. Ba
nu, ca totul să rămînă în urma mea. Ba nu, să moară totul. Ba nu, să rămînă.
Ba nu, să moară, să rămînă, să moară.
MARGUERITE: Nu mai ştie ce vrea.
JULIETTE: Cred că nu mai ştie ce vrea.
DOCTORUL: Nu mai ştie ce vrea. Creierul lui degenerează, asta-i
senilitate, ramolisment“.

Sfârşitul semestrului şcolar I a prilejuit fie o ultimă rupere de ritm celor care au dorit medii mai mari, fie o destindere binemeritată celor care obţinuseră deja ceea ce şi-au dorit. Vacanţa intersemestrială se doreşte regeneratoare şi recreatoare. După încheierea mediilor a trebuit să particip la Colocviul pentru prezentarea Lucrării de Gradul I Didactic. Cu această ocazie am revăzut complexul arhitectonic unde se găseşte sediul Universităţii din Oradea. Clădirile realizate între 1911-1913 de către arhitectul Vágó József impresionează prin detalii , pot fi încadrate în secessionul orădean şi au găzduit la început oŞcoala de Jandarmi a Imperiului Austro-Ungar. În faţa actualului serviciu de taxe al Universităţii din Oradea ( fost sediu al Comandamentului) cele două magnolii ,a căror seminţe spune “legenda” au fost presărate din chiar mâna fondatorului Universităţii Oradea , fostul rector şi regretatul prof. universitar doctor inginer Theodor Maghiar, aşteaptă semnalul primăverii pentru a ne răsfăţa cu culorile florilor de magnolia şi cu parfumul lor. Colocviul s-a realizat în prezenţa cadrelor de la Departamentul pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului Didactic şi reprezentanţi metodişti ai fiecărei discipline. Deşi doream o prezentare mai exhaustivă a propriului plan al lucrării şi aşteptam întrebări sau sugestii nu am reuşit decât să conturez câteva propoziţii privind propriile intenţii şi mi s-a mulţumit. Am fost deosebit de bucuros însă că sunt pe drumul cel bun mai ales că lucrarea este în proporţie de peste trei sferturi deja realizată.

La nivel mondial trenează fobii întemeiate privind recesiuni şi dificultăţi importante. Problemele Greciei , ameninţările teroriste, riscurile existente în Ucraina, lipsa unei colaborări europene şi nord-atlantice exemplare care să nu lase loc niciunui reproş sunt motive suficiente pentru a îngrijora lumea civilizată. ÎnRomânia devoalarea gravelor acte de corupţie şi pedepsirea celor responsabili continuă într-un ritm accelerat. Sperăm că măcar de acum va exista mai multă transparenţă şi că valorile democratice vor triumfa. Teognis, poet grec originar din Megara (sec. VI î.e.n.) , spune în Fragmentul 2 : ” O avere câştigată în frica lui Zeus divinul/ Cu dreptate şi cu cinste , este veşnic trainică/Însă dacă-i câştigată pe nedrept , cu cuget aprig,/ Sau dacă ea este rodul jurămintelor călcate ,/ Deocamdată parc-aduce un folos, dar la sfârşit/ Ea ajunge o năpastă când al zeilor drept cuget/ Biruieşte “.

Vă doresc ca luna februarie 2015 să vă fie cât mai prielnică şi frigul iernii să nu vă distrugă nicio speranţă sau oportunitate !