Se apropie cu repeziciune Sărbătoarea Naşterii Domnului Isus Hristos. Cea mai apreciată şi aşteptată din cadrul sărbătorilor de iarnă şi cunoscută îndeobşte sub numele de Crăciun. Vacanţa de Iarnă a venit şi prilejuieşte copiilor bucuria şi pregătirile speciale pentru Sărbătoarea Crăciunului.

Naşterea Mântuitorului Isus Hristos în ieslea din Beetleem alături de grijulia sa mamă Maria şi tatăl săuIosif a avut loc în contextul mai larg a societăţii evreieşti din perioada romană la răscrucea dintre secoleleI îe.n. – I e.n. Descrierea acestor momente deosebit de emoţionante se regăseşte în Evangheliile Noului Testament. Ciobani care vin să I se închine şi Magii (Melchior, Baltasar, Gaspar) aducând daruri fiinţei divine. Scena constituie subiectul unor încercări artistice şi expuneri deosebite peste tot în lume. Dincolo de semnificaţiile religioase creştine , sărbătoarea Crăciunului colportează şi numeroase obiceiuri , superstiţii, tradiţii precreştine. Solstiţiul de Iarnă care are loc exact în această perioadă se află în strânsă legătură cu tradiţiile europene şi româneşti din aceste momente magice de iarnă. Împodobirea bradului de iarnă , aducerea darurilor de către Moş Crăciun cu sania trasă de reni constituie obiceiuri şi superstiţii atât de frumoase şi nobile milenare specifice emisferei boreale , lumii central şi nord europene. Victoria luminii Soarelui asupra expansiunii întunericului nopţii oferă oamenilor bucuria sărbătoririi până în zilele noastre.

Îmi amintesc că la o vârstă de până la 10 ani şi eu mergeam cu colinda împreună cu mai mulţi prieteni de vârstă apropiată. Euforia cuprindea întreaga comunitate. Cântecele răsunau peste tot. În zilele noastre există formaţii de colindători de diferite vârste deosebit de bine organizate , profesioniste. Recent am văzut la televizor grupuri de colindători oferind colindele lor diferitelor instituţii ale oraşului de pe Crişul Repede. Erau copiii de la Liceul Greco-Catolic “Iuliu Maniu” Oradea a căror clinchet al glasurilor şi viociune a privirii a încântat . Doresc să felicit pe toţi cei care din mediul rural sau urban s-au străduit să ne destindă şi să ne încânte prin intermediul colindelor şi a sincerităţii lor.

Postul Crăciunului este pe sfârşite. Beatitudinea sfârşitului de an lansează febra pregătirilor, a cumpărăturilor. Fiecare român se străduieşte după dare, după buzunar să fie cât mai bine pregătit. Mă mâhneşte enorm neajunsurile multor români . Încă un an care este pe cale de a se încheia şi perspectivele nu sunt pe roze. Mă gândesc că dacă ar trebui să sintetitez situaţia relaţiilor interumnae şi comunitare la nivel regional, naţional, mondial primul sentiment ar fi de bulversare. Despre modul  “cum văd eu lumea” , vorba savatului A. Einstein, aş putea enumera elemente pozitive şi negative deopotrivă şi într-o perioadă de evaluare personală m-aş declara nemulţumit într-o mare măsură asupra realizărilor personale raportate la potenţialul propriu constatat şi nevalorificat. Iar timpul se scurge implacabil. Îmi amintesc de un alt titlu definitoriu al unei lucrări importante a doamnei scriitoare , intelectual de excepţie a literaturii româneşti ,Ana Blandiana . Lucrarea poartă numele de “A fi sau a privi”. Am devenit involuntar un privitor-spectatorcare din public joacă propria scenă şi categoriseşte propriile experienţe, transformat într-un mic critic anonim , dezinteresat , extern. Putem supravieţui , deveni prin modul în care “privim” – spectacolul lumii ? Cu siguranţă reflectăm într-un anumit mod asupra sumei evoluţiilor din  jurul nostru fără a fi siguri că ne foloseşte sau nu.

Vă urez tuturor Sărbători Fericite, Crăciun Fericit , destindere cât mai utilă , multă sănătate, prosperitate şi tot ceea ce vă lipseşte şi vă prieşte !!! Celor care poartă numele de Crăciun sau derivate ale acestuia un sincer – „La Mulţi AAAAAni” !!!