You are here
Home > Coltul m@gic > Poison for soul > Cine sunt eu?

Cine sunt eu?

Anul trecut,cam pe vremea asta mohorata,am reusit sa ma invoiesc de la munca,pentru a ajunge la cursurile pe care le urmam la scoala postliceala de asistenti medicali.In dimineata aceea eram foarte ravasita in ganduri,nu mi le puteam pune in ordine,tot ce vroiam era sa ajung acolo sa-mi dau examenele,ramasesem in urma cu notele,deoarece nu am reusit sa mai trec pe la scoala,din cauza programului la munca, sa pot pleca cat mai repede.Din nefericire pentru mine,dar din fericire,pentru profesoara,am nimerit la ora de psihologie si formare profesionala,am fost avertizata ca profesoara e un pic mai “dura”.Bineinteles a trebuit sa trec peste faza cu “ce onoare avem colegi noi”si peste ironiile aferente. Drept pedeapsa sa zic ca a reusit sa ma vada dupa o luna de cursuri,s-a decis sa ne aplice un tratament mai special,mie si unei colege,fiind in aceeasi situatie.Sa scoatem o foaie de hartie si sa raspundem la 2 intrebari simple,datorita faptului ca in mare parte a materiei n-o cunosteam s-a decis sa ne supuna la ceva ce,la prima vedere,parea relativ usor.Prima intrebare si cea care m-a marcat pe mine si culmea dupa atata timp o face este “cine sunt eu” sa raspundem cat mai sincer si mai concis posibil,cea de-a doua era legat de indatoririle noastre ca asistent medical.Eh,dupa ce am terminat de notat cele 2 intrebari a inceput nebunia…mi-am spus ca ceva greu nu e,termin repede si pot pleca.Initial,primul gand a fost “ma numesc si am …ani, urmez scoala de asistenti,motivul pentru care am ales aceasta scoala a fost pentru ca….doresc sa invat si sa…” ca apoi la nici 2 secunde a inceput o rafala de ganduri greu de oprit.Si totusi cu gandul ca ma fac de ras am inceput sa scriu….Cine sunt eu?sunt un suflet in cautarea linistii,curios e ca acum 2 zile mi-am pus aceeasi intrebare si nici acum nu reusesc sa-mi raspund,daca m-ati fi intrebat acum 2 ani as fi raspuns jovial “sunt o fire idealista,indragostita,visatoare,ambitioasa,caracter puternic,consider ca exista un tel si un motiv pentru care m-am nascut”,dar in momentul de fata incerc sa ma descopar,as putea sa spun ca imi gasesc si noi gusturi culinare,nu am mai stat de foarte mult timp eu cu mine insami,am fost atat de preocupata sa le fac altora pe plac si m-am trecut in plan secund pentru a ajunge in situatia aceasta de a nu stii incotro mi se indreapta viata.D c?inca ma intreb daca voi reusi sa-mi raspund intr-adevar sincer la intrebarea cine sunt eu si peste 20 de ani si ma rog ca atunci sa existe realizari si totusi un raspuns cat mai optimist.Cel mai précis raspuns pe care vi-l pot da este ca acum sunt aici,eu un suflet ratacit,cautand un tel,o idée,o sclipire si o multumire a anilor care au trecut peste mine incercand sa multumesc pe altii,si sa reusesc sa ma iert ca totusi in ciuda eforturilor am ramas singura…

Am predat lucrarea cu mana tremurand,profesoara a luat foaia a citit-o pe parcurs fata ei s-a inseninat,insa singurele cuvinte rostite au fost : “totusi eu am cerut o evaluare scurta si cat mai precisa”.Nota a fost maxima,si chiar a dorit sa discute cateva minute dupa ore ceea ce m-a surprins si mi-a spus ca am fost singura persoana care am raspuns cat se poate de sincer la aceasta intrebare si spera ca totusi va trece perioada asta si voi putea raspunde si altfel la astfel de intrebare.Am plecat si mai ingandurata si ravasita pentru ca mi-am deschis sufletul catre o straina,dar totusi nu mi-a bruscat sentimentele.Am pasit prin parcul Cismigiu,si priveam oamenii din parc,cei care erau la ora 10 dimineata,si ma intrebam ei cum ar raspunde la intrebarea asta si cam cat de sinceri sunt ei zilnic cu ei insisi….

Lasă un răspuns

Top