Coltul m@gic
106/365 – 16/04/11
Monstrul faimei
A avea faimă…a avea bani, lux, tinereţe fără bătrâneţe şi , dacă se poate, şi viaţă fără de moarte. Privesc în jurul meu şi realizez , cu părere de rău, că acestea sunt dorinţele cele mai puternice ale noi generaţii. Tinerii trăiesc într-o lume, care pentru mulţi dintre aceştia devine lipsită de sens, o lume…
Jocul de-a unu…
În mare
Indecizie
Patul gândurilor mele; Aşternutul fără noimă al căpătâiului tău Cuvintele nespuse ale răsăriturilor… regretele dureroase ale sfârşiturilor de lume. Totul sau nimic- îmi repet De prea mult alb-negru, mi se face sufletul gri. şi totul ar trebui să capete sens Când gândul tău mă împresoară Cu undele tot mai înalte ale sentimentelor.
Poem lui Manole
Construiesc sau nu? şi dacă da, are rost să ridic aceste ziduri spre cer? Căci zidurile mele rămân tot închise şi cum voi reuşi atunci să-mi fac înţeleasă chemarea? şi cine o va asculta? Tu…Mira,- tu ai găsit răspunsul? Ai putut rezolva ecuaţia care ne macină existenţele? Tu – ai învăţat să iubeşti? Ai învăţat…
Hibernală
Avalanşă de curcubee şi de ploi neîncepute încă se revarsă din plin peste cupele de piele ale sufletelor noastre. Amintirile timpului trecut copleşesc în măreţia lor viitoarele trăiri, şi nu mai vreau, da, nu mai vreau să ştiu că, oarecând simţeam într-o atingere de secundă, Căldura eternei perechi, pereche ce nu cunoscuse iarna.
