Am dorit să realizez un poem despre Om , Lumină ,Univers… Este o încercare fără nicio pretenţie în domeniu…Sper să vă placă !!!…

O găsiţi şi pe blogul personal : http://radualinbalaj.wordpress.com/ ………… Week-end plăcut !

Te-ai preschimbat în Serafim

Şi-acesta într-un nume de copil

Iar omul nou ce s-a dorit

A-nţepenit , s-a ofilit…

Te simt Clipă…, te respir

Şi te percep independent

Cu gândul sunt la viitor

Doar tu mă ţintui în prezent…

Mefistofelic gânduri vin

Precum e şarpele … demonic,

Ele-mi vorbesc despre destin ,

Despre … renumele eonic…!

Dar sentimente din copilărie

Când nevinovat la trup şi gând eram

Mă sfătuiesc să lupt cu rodnicie

Pentru credinţă, principii şi pentru tot ce am.

Un arabesc multicolor răzbeşte

Particule plutesc neîncetat

Şi într-un dans de-ncoronat

Spre glie tot se risipeşte…!

Chiar neutrino  – particula regină

Suplă şi graţioasă prin curcubeul de lumină

Parfum şi vrajă-ntre “supuşi” inspiră,

Iar valsul ei precum al lebedei pe lac

Prin galaxii, planete şi stele-i reflectat.

Sirene mici, căluţi de mare străvezii

Regine-albină cu aripi diafane

Răzbesc şi strălucesc , peste lumini – Accent

Şi totul pare-un vis-subconştient…

Trecut-prezent şi viitor-prezent…!

………………………………………………………………………….

O aripă … de umbră şi-ndepărtează totul,

Şi galaxiile şi Cerul sunt departe

Rămân doar eu visând şi gândul

În renumita-mi cameră-”cetate”.

Sunt însă împăcat şi fericit…

Am visat, sperat şi … reuşit !!!