Sărbătoarea Naşterii Domnului ( Crăciunul ) are darul de a ne apropia în fiecare an de tradiţii şi obiceiuri specifice atât poporului român , cât şi a celorlalte popoare europene sau orientale. Episodulnaşterii Mântuitorului este reluat şi reprezentat până la obsesie şi până în cele mai mici detalii. Copiii aşteaptă mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi cadourile şi bradul ca pe adevărate nestemate. Cei mai mari, tot copii şi ei, se bucură de o destindere binecuvântată şi binemeritată. Mi-a plăcut să sărbătorescCrăciunul întotdeauna acasă chiar dacă încărcătura şi însemnătatea lui s-a mai diminuat în ultimul deceniu în favoarea beneficiilor pe care le aduce succesul secularismului , a bunăstării oferite de un  spaţiu desacralizat. Sunt doar nostalgic în această perioadă date fiind bogăţia tradiţiilor religioase şi populare ale poporului român şi central-sud european, dar n-aş putea susţine o societate teocratică în zilele noastre. Îmi place să cred că Omul a depăşit definitiv etapele eternelor reîntoarceri către ascetism şi misticism datorate eşecurilor şi imposibilităţii depăşirii propriei condiţii, specifice în special Evului Mediu, şi încrezător în propriile capacităţi, cunoştinţe şi virtuţi acordate tocmai de către divinitate să triumfe prin beneficiile şi eficienţa noilor tehnologii şi energii.

Ajutând şi eu la pregătirile din această perioadă atât în bucătărie, cât şi prin curte , m-am putut declara mulţumit în Ajun de rezultat şi m-am bucurat de colindele câtorva nepoţei care mai pricepuţi sau mai stângaci au reuşit să mă binedispună. Apoi între Crăciun şi Revelion în două dintre zile m-am relaxat laAqua Park President şi Ştrand Apollo din Băile Felix. Apele termale dacă nu vindecă complet , măcar ameliorează afecţiunile bolnavilor, iar în cazul meu, nefiind suferind, destind şi detensionează . Astfel ultima zi a anului 2014 a venit aproape pe neaşteptate şi Revelionul deasemenea. Am sărbătorit tot acasă , nelipsind o şampanie şi peştele , deoarece n-am dorit să cheltuiesc mai mult decât ar fi trebuit. Peste tot la miezul nopţii artificiile şi petardele au răsunat şi iluminat oniric, iar băuturile s-au ciocnit cu generozitate precum într-un cântec de banchet al lui Arhiloh ( sec. VII î.e.n.) : ” Scoate de băut din cada cea scobită ! Trage vinul / Roşu pân-la drojdie şi în mână cu pocalul / Treci pe rând la toţi pe puntea năvii repezi, căci în rondul / De-astă noapte n-o rămâne dintre noi nimeni treaz”.

Anul 2015 a poposit maiestuos, iar speranţele şi provocările pentru acest an nu sunt puţine la nivelul întregului mapamond. Românii speră la progrese notabile în plan economic, diplomatic, politic şi aş putea spune că suntem doar în faza unui moment care ar putea constitui punctul de plecare sănătos pentru evoluţii ulterioare chiar spectaculoase, dar experienţe anterioare mă îndeamnă la moderaţie. În plan european se doreşte mai multă armonie şi pace, mai mult respect reciproc şi colaborare. Premisele stabilităţii şi prosperităţii există , iar Europa ,chiar dacă este uşor conservatoare, se dovedeşte mai înţeleaptă şi deschisă spre progres.

Ştiinţele , cultura, aspiraţiile nobile şi bunul gust trebuiesc cultivate , iar apoi rezultatele vor fi cu siguranţă : progresul şi societăţi civilizate şi dezvoltate.  Thierry de Duve susţine : ” Gustul este facultatea de judecare a frumosului , fie cel natural , fie cel artistic”. Apelează la I. Kant pentru a se face mai bine înţeles şi lansează ideea de spirit în artă. El se declară convins că în lipsa unui “principiu însufleţitor în spirit” care activează jocul liber al imaginaţiei şi al înţelegerii … arta n-ar produce decât “frumuseţe aderentă” , şi nu “frumuseţe liberă”. În acelaşi timp marele umanist european Erasmus din Rotherdam se întreabă : ” Este pe lume vreo vieţuitoare mai fericită şi mai vrednică decât albina ? “ . El propune acest model susţinând superioritatea arhitecturii şi republicii albinelor.

Nu mă declar împotriva niciunei manifestări culturale, dar în numeroase rânduri am fost umilit în prezenţa unor scenarii şi situaţii prescrise. Vorba mamei : ” Vin cu lecţia învăţată”. Unele persoane nu pot susţine la un nivel considerabil o cuvântare , dar stau agăţate etern de funcţii importante, iar atunci când există unii mai răsăriţi aceştia aruncă un citat şi induce senzaţia de om cultivat şi de orator. Andrei Pleşu declară magistral : ” O formă răspîndită de incultură e citatul standardizat. Nu citeşti Blaga, dar ştii că
<<veşnicia s-a născut la sat>>, nu citeşti Kant, dar ştii chestia cu <<cerul înstelat deasupra şi legea morală înăuntru>>”.  Într-o lucrare deosebit de provocatoare , vastă şi interesantă intitulată“Despre Îngeri” , Andrei Pleşu se justifică şi prezintă în acelaşi timp diferitele puncte de vedere în privinţa existenţei lumilor intermediare şi a îngerilor. Pornind de la Platon sau Philon din Alexandria care susţin existenţa fiinţelor intermediare ( daimon ) şi până la literatura persană ( Na-koja-Abad – ţara din spaţiu ) sau arabă ( Ibn Arabi – “Centura de Smarald” sau “Insula Verde” ) sau Universul celtic ( Tir-nan-Og). Optându-se în cele din urmă pentru o prioritizare privind accesibilitatea este activat deosebit de melodiosul proverb latin : ” Quod licet Jovi, non licet bovi” ( “Ceea ce este permis/accesibil lui Dumnezeu, nu este permis/accesibil boului”).

Vă doresc un An Nou 2015 Fericit, prosper şi plin de pace, armonie şi realizări profesionale !