“Toţi oamenii, prin natură , au dorinţa de a şti”. (Aristotel,Metafizica, I, 1.)
“Vieţuitoarele , în genere , trăiesc doar ca reprezentări şi amintiri, de experienţă având prea puţină parte. Techne şi raţionamentul sunt doar ale neamului omenesc. Experienţa oamenilor se naşte din memorie”.(Aristotel, Metafizica, I, 1.)
“Medicul nu-l tratează pe om în ceea ce-i este accidental, ci pe Kallias sau pe Socrate sau pe oricare altul , socotit astfel, întrucât le revine însuşirea de a fi om. Astfel, acela care şi-a însuşit noţiunea fără experienţă , ajungând să cunoască universalul , dar ignorând individualul care-i este conţinut , va greşi adesea în tratament. Căci individului i se aplică tratamentul. Şi cu toate acestea , capacitatea de a şti şi înţelegerea ţin în mai mare măsură de techne decât de experienţă şi, în urmare , mai învăţaţi îi socotim pe cei cu techne decât cei cu experienţă, înţelegerea însoţind mai mult înţelepciunea.”(Aristotel, I, 1.).

Am putea spune cu toţii multe cuvinte şi comentarii despre afirmaţiile cutezătoare ale lui Aristotel. Cu siguranţă textul surprinde prin densitatea ideilor şi acurateţe. Probabil având la bază şi propriile constatări şi experienţe, Aristotel ne prezintă sintetizând stări specifice şi astăzi lumii medicale şi cu extindere întregii lumi civilizate sau necivilizate. Dincolo de implicările pe  le-a avut în epocă în domeniile politicului şi socialului, Aristotel rămâne recunoscut ca un maestru al cuvântului prin excelenţă.