De când mă ştiu tânjeam după Iubire.
La început am primit câţiva stropi de Iubire. Cu ei mi-am potolit puţin setea de Iubire.
Apoi, cu puţin noroc, am început să primesc, din când în cand, ceva mai multă dragoste, cam de-o supă, cu care mi-am potolit foamea de Iubire.
Am simţit nevoia să mă rog cu râvnă, credinţă, tânjind către Iubirea Adevărată, pentru Iubirea ca în filme. M-am rugat la Dumnezeu să îmi dea ceea ce e mai Înalt posibil pentru viaţa mea. Chiar s-a întâmplat.
La orizont zăresc un val uriaş de Iubire. Un tsunami uriaş, nemaivăzut, nemaiîntâlnit, şi eu am rămas uimită. Eram extaziată. Ma simţeam minunat. Veşnic recunoscătoare pentru acest moment.
Mintea mi s-a golit, inima îmi bătea cu putere, aproape că îmi ieşea din piept.
Apoi, primul impuls, de frică de a mă înneca în valul de Iubire, a fost să fug…
Însă Valul m-a prins din urmă, m-a copleşit cu Dragostea Lui, m-am dizolvat în El.
Apoi a urmat Liniştea şi Pacea…
Şi-ntr-o zi am descoperit că sunt doar o picatură în Oceanul de Iubire…