You are here
Home > Coltul m@gic > Povesti de suflet > Râzând în umbră

Râzând în umbră

Câmpia e plină de maci,
sunt roşii ca tine
spicele sunt coapte,
aşteaptă să fie culese.
însângerarea lor dureroasă
transmite semnale
pe care de-abia le pot secera.
Nu am la îndemână nici măcar
anotimpul vieţii mele,
e deja trecut.
Şi caut undeva un copac,
o oază de umbră
să mă pot regăsi.

Alunec în noapte,
dar nu sunt singur…
noaptea e anotimpul meu
pentru că oricâtă lumină mi-ar lipsi
aş găsi totuşi calea
cu ochii bâjbâind de febra recoltei.
pentru că în umbra sufletului meu pot face multe
mă pot întreba la nesfârşit încotro mă îndrept,
Îmi pot netezi cărările,
Iar tu,
Tu-mi vei culege laurii victoriei
Neîntâmplate.

Lasă un răspuns

Top