Un cerc, un gând ascuns,
o privire furişă aruncată
în jocul nedesluşit al întâmplării:
un doi trei, un doi trei
cum te ţii de paşii mei.

şi ne facem, ne răsfacem
şi ne dăm în doi de-a dura,
Ne punem în gură, gura
şi suflarea în suflare
Fără a avea scăpare.

Sunt şi eşti tot ca-nainte
Râd şi plâng fără cuvinte
Tot mă rogi şi mă implori
Să-mpărţim în doi fiori…
Unu-ai vrea să fim mai bine,
să devii din tine, mine….

şi eu stau şi te ascult
gândul meu e numai mut
şi fiorul e fior
eu din tine-aş vrea să mor.