You are here
Home > Recomandate > Iubirea Ingerilor

Iubirea Ingerilor

4

Mai era cate o fata, care se se indragostea, ciudat zic eu, de cate una din aceste fete „rele”
Dar cel mai tare, acestor hartuitore le placea sa abuzeze de cele noi venite.
Pentru ca era o tipa bine legata, micuta de statura, pentru ca era foarte tacuta, fetele rele
i-au pus gand rau Cristinei. Pare un basm ce va spun. Poate ca va ganditi ca doar pentru ca
ea e instructor de karate, s-ar fi decurcat mai bine cu ele, va inselati.

Daca de cele mai multe ori s-a impotrivit cu strasnicie mult timp impotriva lor, nu a durat
prea mult ca aceste fete sa ii vina de hac.
La prima lor „intalnire”, Cristina a fost acostata de la dusuri chiar imediat ce a intrat la zdup.
Nu i-au facut nimic, deocamdata. Doar au adulmecat-o putin, ca niste lupi flamanzi si care
au cantarit cat de puternica e prada lor. Cristina le-a trantit pe vreo cateva. Si pe cea mai
inalta, Dora, care era cat usa, si pe inaltime, si pe latime, a reusit sa o bata zdravan,
lasandu-i cateva vanatai.

Dora a promis ca se va razbuna pe ea si asa a fost. La inceput s-a intamplat la cabinetul
medical. A fost „chemata” cica pentru „analize de rutina”. O asistenta cu masca la gura si
cu eboneta pe cap i-a facut o injectie cu un drog in ea si asta a fost.
Cristina s-a molesit imediat, a devenit euforica si incepuse sa rada isteric, fara sa se poata
controla. Incercase sa se ridice in picioare si nu a putut sa stea. A cazut la loc pe pat.
Au tabarat pe ea cinci fete si care mai de care au violat-o. Au intors-o pe toate partile,
au pus-o in toate pozitiile…Si au folosit tot arsenalul lor de obsedate de sex.

Aproape ca i-a luat cateva zile sa-si revina. Ba chiar a si sangerat cateva zile. Da ce poti
sa mai faci odata ce te afli in fata faptului implinit? Totusi, isi zicea, a ramas in viata,
unele fete, dupa astfel de evenimente erau gasite cu gatul frant.
Cristina a indurat asta de una singura. Ea stia ca de cate ori se intalneste cu ele are de
ales intre a le bate si ele i-o vor trage sau ele, oricum, i-o vor trage. Asa ca, de cateori putea,
se lupta cu ele. Macar asa le mai invinetea din cand in cand.

La o astfel de intalnire, Cristina a reusit sa le faca sa se mai potoleasca putin. Cel putin in privinta ei.
Le-a spus ca de data asta, oricat ar chinui-o, ea poate rezista pentru ca e antrenata sa rabde
la durere. Insa prima care ii va cadea in mana, de data asta va muri, pentru ca dintr-o singura
miscare ii va frange gatul.Si le-a mai spus ca nu credea ca le-ar placea sa fie gasite omorate
si inconjurate de propriile „jucarioare”. Chiar ca li s-a facut frica de ea si au lasat-o in pace.

De atunci nu au mai sacait-o, pentru ca stiau ca are dreptate, mai ales ca a reusit sa rasuceasca
uneia capul si a fost nevoie sa i-l puna in cofrag.
Dora a avut o mana fracturata, un sold dislocat, o glezna rasucita si toate astea au fost opera
Cristinei.

Ceea ce le facuse Cristina le-a potolit pe harjonitoare o vreme. Au luat o pauza si parea ca
or sa o lase linistita. Hienele s-au canalizat deocamdata pe alte fete noi, „prospaturi”, care
au picat la mititica.
Si au mai fost altercatii intre Cristina si fetele rele. Dar de fiecare data, desi le cotonogea
bine, o mai lua si ea pe coaja destul de rau. Aparea vanata la ochi sau cu cate o mana scrantita.
Odata avea o rana mare la picior, probabil a fost priponita ca o vaca de calorifer, intruna din datile
cand au incercat iar „sa o aranjeze” fetele buclucase.

Dar de cele mai multe ori erau descoperite de gardienele inchisorii si ajungeau la zdup. Zilele
acestea de hartuire erau dese. S-au transformat in ani de harjoneli, pana prin 1990, apoi,
aproape ca au uitat de ea. Dar de asta va voi spune ceva mai incolo.

Intr-o zi de primavara, din 1988, Cristina m-a vazut in sala de sport si m-a rugat sa-i fac rost de
cativa metri de banda cu arici. Stiti, de aceea care se pune la tiv sau la pantofi.
– La ce ai nevoie de asa ceva? Intreb eu putin surprinsa.
Era o banda de bumbac, de doi centrimetri latime, de obicei alba, pe o parte avea niste zimti micuti,
de plastic, ca la fermoar, dar mai mici, mai fini, mai tociti. Semana ca un scoch, dar si ca o periuta
moale.

La o jumatate de an m-a intrebat daca as putea sa ii aduc un covoras pink cu franjuri mari si in forma de
inimioara. Si daca se putea cu floricele pe el.
Eram in sala de proiectie si mi-aduc aminte ca pe atunci comunismul dadea filme cu iz moralizator.
De exemplu intr-unul, personajul principal era o fata care trebuia sa vina acasa devreme, sa nu
intarzie peste ora noua. De parca prostii nu se puteau face si pana la ora aceea. Era o dojana si
o amenintare care nu ne alinau pe unele dintre noi. Mai ales ca propria suferinta am incasat-o
la orice ora din zi in caminul parintesc.

Cristina s-a asezat langa mine in timpul proiectiei si mi-a zis soptit daca pot sa ii aduc un covoras
inimioara. M-a pufnit rasul. De obicei era calma si foarte sigura pe ea. Acum era foarte agitata,
si parea o domnisoara imbujorata de cine stie ce intamplare.
– Da, iti aduc. Stai linistita.
Cam ce marime sa aibe? Pe lungime, pe latime?
Celulele noastre erau foarte inguste. Aproape cat o buda de bloc, cu apartamente confort 2.
La noi in inchisoare aveau aproape toate fetele covoare de iuta pe jos. Lungi de doi metri, late de
1,5 m. Si de culoarea sacului. Fara model sau alte briz – brizuri.

– Pai sa fie de maxim 1.70 pe unu si putin, sa imi cuprinda suprafata de langa pat cat mai mult.
Avea fata si mainile foarte inrosite. Si daca ma uitam mai bine, parca urechile ii zvacneau putin
ca niste urechi de elefant.
– Crezi ca poti sa-mi aduci covorul?
– Da, sigur. Cu multa placere.
Fetele aplaudau in sala in timp ce in film erau niste nuntasi incinsi de o sarba.
– Cat timp dureaza?
– Poate doua saptamani, mai mult sau mai putin.
– Da. Bine. Spuse cu un oftat. De parca ar fi asteptat sa vin eu insami imediat calare pe
covorul fermecat.
– Si cat ma costa?
I-am cerut foarte putin. Pretul strict de magazin. O indrageam pe fata asta. Dar de multe ori ma gandeam
cand o sa infinga in ochii vreunei fete rele croseta ce i-o dadusem.

*

Lasă un răspuns

Top