You are here
Home > Coltul m@gic > Iubirea Ingerilor

Iubirea Ingerilor

„…floricelele astea sunt simbolul libertatii pentru mine”

3

Juriul a deliberat o dupa-amiaza intreaga. Dupa ce au mancat la cantina Primariei,
din bugetul local, au dat verdictul. Vinovat. Si Doamne fereste, aproape ca ar fi fost
pedepsita cu moartea daca legea ar fi ingaduit-o.

Adevarul despre ce s-a intamplat atunci l-am aflat dupa ce m-am imprietenit cu Cristina.
Au trecut patru ani, timp in care ne salutam doar din priviri si abia in ultima luna ne-am
imprietenit.

Amandoua eram pedepsite pentru crima, pe perioade lungi de detentie, eram incarcerate in aceeasi
aripa a inchisorii si m-am simtit cu adevarat apropiata de ea abia in ultimul timp.
– Ce cred eu? A zis ea. Cred ca a calcat pe un bagaj sau o sticla de apa ce cazuse neglijent
pe jos. Nu stiu sigur. Dar mi-am dat seama de asta. Cand m-am intors, am dat sa-l prind, dar deja
se inclina pe spate si pornea in cadere libera si s-a facut zob imediat. A cazut in cap si a murit
pe loc. Nici nu am avut timp sa ma dumiresc prea tare pe moment ce s-a intamplat. Intreaga scena
m-a bulversat.
– Si nu a fost nici un martor care sa te sustina. Te-au incarcerat. Pe viata.
– Da. Asa e.

Situatia Cristinei a fost reanalizata, dar nici o sansa de eliberare.Sa poti iesi conditionat
din Colibasi, cand ai fost cu verdit crima, dureaza.
Oamenii care o judecau erau trecuti prin viata, erau nemilosi, nu dadeau nimanui circumstante
atenuante.
Mai ales ca, desi avea un comportament exemplar, Cristina devenise o persoana importanta pentru
acel loc. Si de asta ne vom ocupa mai tarziu.

Era o detinuta, Maria, cu o comportare blanda. Si mie imi era datoare pentru ca am ajutat-o
prin cateva din flecustetele pe care le faceam, sa isi achite o datorie. Ea era femeia de
serviciu de la biroul directorului, al administratorului. Si putea sa vada documente la
care eu nu as fi ajuns, pentru ca nu aveam acces decat la Atelierul meu.
Si a aflat ca la recursul Cristinei, juratii au votat de fiecare data respins.Nu puteam
intelege misoginismul din sufletul lor. Chiar asa de rea si de amenintatoare sa le para a fi
aceasta fiinta?

Cand am vorbit cu Cristina, stiam deja despre ea ca era foarte retrasa si ca nimeni
nu stia prea multe sa-mi zica.
M-a abordat cand eram in pauza din curte.
– Buna, zise ea. Am inteles ca esti un bun artizan si ca faci lucruri uimitoare din te miri ce.
Cred ca ai putea sa ma ajuti cu ceva.
– Da. Cateodata imi iese cate unele. Nici eu nu stiu cum. Zambi la acest raspuns.
– Mi-as dori sa imi aduci o croseta.
– Da. Si la ce iti trebuie?
Cristina s-a mirat putin.
– Conditionezi mereu asa cand aduci oamenilor ce iti cer?
Am inteles de ce era considerata dura. Dar am surprins si putin haz in cele spuse.
– Pot explica. Daca cereai sapun, intelegeam. Nu poti ataca pe nimeni cu sapunul.
– Te deranjeaza ca ar putea cineva sa te atace?
– Da.
O minge de tenis ateriza langa ea si o prinse cu o eleganta desavarsita. Stiam ca
suntem urmarite de gardienele inchisorii. In aer plutea putina tensiune. Oricine
sesiza ca ne intelegeam bine, ca intre noi nu exista urma de lingusire sau de sarut-mana,
lucru pentru care o respectam.
– Corect. Iti spun de ce o vreau.O croseta e ca un baston de maresal in miniatura.
Sti ce zicea Napoleon ca fiecare soldat are in ranita lui bastonul de maresal. Si avand
acea croseta, am un simbol pentru reusita, pentru maretie, pentru ca pot lucra cu ea diverse
flecustete care imi incanta inima mea pufoasa. Stiu ca la suprafata par o dura, dar in
interior sunt o fata de zahar.
– Flecustete zici.
– Uite. Si se lasa in jos si imi desena prin nisipul din curte. Rotocoale care formau o floare.
Daca nu are cine sa-mi daruiasca o floare, mi-o daruiesc singura sau mi-o fac. Cu croseta fac
oricate flori imi doresc.
– Da, inteleg. Floricele.
– Sti, crosetez ca forma de terapie. Asa mi-a recomandat psihologul. Si imi prinde bine.
Inteleg, ca suntem la inchisoare…
– Floricele pe campii.
– Sti, floricelele astea sunt simbolul libertatii pentru mine. O asociere cu pajistele de pe
munti.Mai bine cateva floricele, decat deloc.
– Ai putea sa bagi cuiva croseta asta in ochi. Baigui eu.
– Nu ma dusmanesc cu nimeni, mi-a zis plina de calm.
– Da. Eu nu prea cred.
– Daca o sa am vreo problema, nu o rezolv cu o croseta.
I-am dat croseta. Nu stiu pentru ce o folosea. Treaba ei. Eu mi-am facut partea mea de intelegere.

As vrea sa va povestesc despre cateva fete mai „deocheate” din inchisoare. Erau „hartuitoarele”,
atat de rele ca in calea lor aproape oricine avea de a face cu ele.
Doar de gardienele inchisorii se mai temeau, dar uneori chiar si acestea din urma mai apeleau la
„serviciile ” lor pentru a le rezolva unele „problemute”.
Cateva dintre ele erau asa obsedate de sex, ca apelau in orice conditii si situatii catre alte
femei. Cadeau destule fete in capcanele lor, mai mult sau mai putin, cu voie sau fara voie.
Si ma intrebam daca ele realizau cum erau de fapt din punct de vedere sexual, daca aveau astfel
de contacte sexuale. Multe din cele „racolate”, erau considerate chiar „frustrate” sexual. Si
s-a dovedit, spre surprinderea celorlalte care credeau ca o sa le pice-n ghiara, ca se „descurcau”
binisor „pe invers”. […]

Cele care le hartuiau pe majoritatea fetelor, erau ca niste „violatori de meserie”.Victimele lor
erau cele mai firave dintre fete, care pareau slabe si bine-inteles, cele mai tinere.
De obicei atacau in loc deschis, la dusuri. Unde era o sala imensa, cu zeci de dusuri dispuse.
Fara usi pentru intimitate. Si cand se spalau fetele, ca aveau voie doar dimineata si seara o
jumatate de ora strict. In rest, accesul era interzis de conducerea inchisorii. Si toate se spalau
laolalta spre rusinea si teroarea unora dintre ele. Cateodata, mai aveau astfel de „intalniri” in baraca
de provizii de alimente sau chiar in cabinetul medical.
Si au fost cateva dati in care in camera de proiectie a filmelor de sfarsit de saptamana, se mai „derula”
si cate un viol.

*

Lasă un răspuns

Top