You are here
Home > Recomandate > Cum sa alungi ingrijorarea?

Cum sa alungi ingrijorarea?

Zilele trecute am primit un email, in care am citit despre ingrijorarile unei mame. Si acolo, am fost provocata sa
dau un raspuns acelei mame. Sunt adepta citatului:”Ingrijorarea este ca un balansoar. Iti da ceva de facut, dar nu te
duce nicaieri”Burke Hedges.

Asa ca incerc, zi de zi, sa imi gasesc diverse motivatii si ocupatii, ca sa ies din multimea ingrijorarilor care ma
cuprind uneori si pe mine.
Vorba lui Dale Carnegie: „Fiti tot timpul ocupati! Persoana ingrijorata trebuie sa se piarda in actiune, pentru ca nu cumva
sa se scufunde in disperare”.

Sa nu radeti de mine, insa am o metoda eficienta cand sunt foarte foarte ingrijorata: cand grijile ma coplesesc,
incep sa frec ore in sir faianta din baie, din bucatarie, podelele din casa, si-mi trece la un moment dat happy.

Si iata ce i-am raspuns acelei mame:

„Sunt Domnica,incerc sa va scriu cate ceva din ce cred ca ar putea sa va ajute in nelistile dumneavoastra.
Dragostea de invatatura cred ca ati insuflat-o mereu fetei dumneavoastra, de vreme ce a terminat o facultate, desi
nu a dat licenta. Asta e doar o etapa pe care o va depasi cand va simti momentul potrivit. Poate ca fiica dumneavoastra
acum trece printr-un impas personal, care e prioritar fata de licenta.
Dar, cu siguranta, in timp, perspectivele se vor schimba, va reveni asupra licentei si o va da. Aveti rabdare si cu
dumneavoastra si cu fiica dumneavoastra, aveti intelegere
si iubiti-va mai mult.

Cred ca va faceti prea multe griji pentru altii. Poate ca rolul de mama v-a acaparat asa de mult,
ca ati uitat sa mai aveti grija si de dumneavoastra. Priviti cu atentie si veti observa ca plangeti de fapt in primul rand pentru dumneavoastra, pentru ca stiti in interior v-ati neglijat personal.
Daca fata dumneavoastra e bine, are o familie minunata, se descurca minunat. Acum poate ca e momentul sa va ocupati si de dumneavoastra, sa invatati sa va iubiti mai mult decat pana acum, sa va ascultati nevoile
reale si sa incercati sa indepliniti cat mai multe posibil. Asa veti plange mai putin, si daca totusi, veti plange, o veti face de bucurie. Succes si iubiti-va.

Ajutorul material e bun, de cele mai multe ori te scapa din impas. Cand esti copil e necesar si nu ai posibilitatea
sa iti acoperi singur necesitatile materiale. Dar, ca adult, cred ca e de bun simt, daca esti sanatos si cu putere de munca,
sa poti sa-ti acoperi minimul necesar pentru propria existenta.Cred ca asa e corect. Celelelte pe care le primim sunt doar
ca niste bonusuri. Insa daca un adult continua sa depinda financiar de un parinte e ca si cum, la figurat, cordonul
ombilical nu a fost taiat. Dependenta aceasta bolnava de parinte e handicapanta. Copilul devenit adult,nu se indeamna singur
sa iasa din propria inertie, sa se maturizeze deplin conform varstei pe care o are,si stagneaza parca la infinit intr-o stare psihica deplorabila. Acest lucru nu e de incurajat, de aceea cred ca fiecare adult are nevoie de putina demnitate ca sa stea pe propriile picioare.

E salutar ca ati reusit sa o cresteti singura, cand era mica si cred ca v-a fost destul de greu, va felicit ca ati reusit acest lucru, destul de dificil de facut. De asemenea, o consider pe fata dumneavoastra o mare norocoasa ca a gasit in sotul dumneavoastra ulterior, un indrumator asa de bun, mai rar se gaseste asa ceva.

Gandurile negre se indeparteaza la fel de usor, cum norii negrii sunt indepartati de vant astfel:
– ascultati des muzica preferata si chiar fredonati-o, cantati si fluierati;
– faceti plimbari zilnice, 15-30 de minute, fara graba si mergeti incet, visatoare, gandindu-va la ce ar putea fi mai bine fata de situatia in care va aflati.
– introspectii zilnice, descoperiti mereu cateceva despre dumneavoastra,in loc sa va mai judecati asa aspru, incepeti sa va vedeti partile bune, pe care le aveti. Credeti-ma ele exista. Cautati-le, si pe zi ce trece va veti iubi maimult.
– incercati sa tineti un jurnal. Scrieti acolo orice va trece prin minte. Fara sa va judecati, sa cenzurati. Veti descoperi cu timpul, ca va ajuta sa cresteti si sa va iubiti mai mult in interior, asa cum sunteti dumneavoastra cu adevarat. O faptura minunata, care a facut mereu tot posibilul ca sa fie bine. Asta cred ca e important sa tineti minte:
„Ati facut tot posibilul.” Asa ca situatia actuala e doar ceva trecator, care, cu timpul se va regla.
– puteti sa gasiti si alte lucruri care sa va faca sa alungati gandurile rele:
un hobby, sa cresteti plante, sa tricotati…
– sau daca va intoarceti imaginar intre 14-16 ani, ganditi-va ce va doreati atunci sa faceti, cred ca afland acest lucru si facandu-l veti fii mult mai fericita.
Viata dumneavoastra va deveni din ce in ce mai minunata pe zi ce trece. Si foarte important: fiti recunoscatoare lui Dumnezeu pentru tot ce v-a oferit: pace, liniste, scanteie divina, putere imaginara, rude, parinti, familie,copii, job, sot, vise, a cunoaste, inspiratie, bucurie etc.
Si va ofer spre citire o scrisoare pe care am adresat-o lui Dumnezeu, in care imi exprim recunostiinta. Cred ca o sa va fie de folos.

Scrisoare catre Dumnezeu,

16 martie 2013 la 06:40

“Doamne, iti sunt recunoscatoare pentru ca mi-ai dat pacea deplina a Spiritului. Iti multumesc pentru pacea sufleteasca.
Pacea Ta minunata este mereu cu mine, linistea ta divina vesnic inlauntrul meu. Iubirea mea pentru Tine e eterna.
Iti multumesc. Amin.”

Messia

http://www.horusra.com/pag/rugaciuni.php [1]

Lasă un răspuns

Top