You are here
Home > Coltul m@gic > Fete bune? sau fete rele?

Fete bune? sau fete rele?

“Vrei cu adevărat ca alţii să-ţi conducă viaţa şi te întrebi mereu: ”Oare fac bine ce fac?””
Iată cu adevărat un gând care ne frământă pe majoritatea dintre noi. E unul din motivele pentru care am ales să cumpăr cartea Fetele rele obţin tot ce vor, fetele bune nu pierd nimic, carte scrisă de o licenţiată în psihologie, Ute Ehrhardt.
Pot spune că alegerea unei cărţi bune se face preţ de câteva secunde, conform principiului:”Văzut, plăcut, luat”. Aşa s-a întamplat şi în cazul de faţă. Şi nu regret că s-a întâmplat aşa!
Dacă e vreun cititor care caută frământări şi arderi intense, poate fi sigur că nu le va găsi în această carte. Consider că o astfel de lectura e recomandabilă unor persoane – de preferinţă femei, că doar ele apar inclusiv în titlu!- care nu sunt conştiente de propriul curaj şi care, în anumite situaţii, cer să fie”înghiontite”pentru a se apuca de treabă.
Cartea abundă de tonul optimist, pe alocuri exagerat, în sensul că femeile sunt cele mai bune, ele sunt cele mai curajoase şi au un spirit de echipă superior masculilor( eu personal , nu cred acest lucru ), dar este o lectura încurajatoare şi plăcută, aşa cum ne-am închipui lectura într-o după-amiază de duminică, când orele par că se dilată şi avem timp să ne gândim în primul rând la noi.
În ultimul timp, realizez că tot mai mulţi oameni se îndreaptă spre un astfel de gen de lectură, unul relaxat şi relaxant, în care să primească răspunsuri directe la întrebările lor , precum şi soluţii potrivite problemelor prin care aceştia trec. Cu toţii am fi numai buni de mers la psiholog- nu am zis psihiatru, sîc!- iar succesul cărţii de faţă tocmai acest fapt ni-l reaminteşte.
Cu toţii, şi acum voi diferenţia,făcând referire la cartea de faţă, cu toatele spunem că avem încredere în noi , că ne dorim succesul, că nu mai vrem să decidă alţii în locul nostru, că nu ne simţim inferioare bărbaţilor, că ne place cum arătăm, dar de fiecare dată când trecem pe lângă o oglindă, nu ne putem abţine de a ne judeca prea aspru: că a mai apărut ceva în plus , sau că s-a diminuat altceva, că în peroada respectivă trebuie să ne resemnăm şi să ne împăcăm cu soarta. Nu facem decât să ne lamentăm şi să ajungem într-o stare patetică. Iar dacă nouă nu ne mai plăcem, cui am putea atunci să îi fim pe plac?
Zicem că vrem să fim iubite aşa cum suntem- atunci de ce nu lăsăm originalitatea noastră să iasă la lumină? De ce să plângem, să ne consideram inferioare, să ne fie jenă să ne susţinem impresiile în public şi să mergem până în pânzele albe când ştim sigur că avem dreptate?
Autoarea subliniază foarte bine că, cu fiecare decizie pe care o înăbuşim, fiecare refulare, conştientă sau nu, are un impact negativ deosebit de periculos sufletului nostru.
Pentru a fi de încredere, noi trebuie să avem încredere în tot ce înseamna femeia din noi- curajul, perseverenţa, răbdarea, intuiţia. Aceasta din urmă e una din trăsăturile distinctive care aşează femeia într-o superioritate netă faţă de bărbat.
Dacă o femeie e conştientă de toate aceste calităţi, cu siguranţă îşi va plăcea atât ei, cât şi partenerului ei de viaţă şi de ce nu, lumii întregi!

Lasă un răspuns

Top