You are here
Home > Recomandate > Despre reproşuri

Despre reproşuri

Am citit undeva, cândva, nu-mi amintesc autorul, cǎ reproşurile reprezintǎ o formǎ de exprimare.
Un psiholog sforǎitor ar spune: ”Ştiaţi cǎ reproşurile spun ceva despre noi?”
Hm. Sǎ mǎ gândesc puţin. Cred cǎ aş putea ceva aduna pe hârtie.
Ce nu pot suporta la unii oameni:
– când fac pe psihologul de serviciu;
– când se laudǎ cât de mult pot ţine la bǎuturǎ şi cum îi bagǎ pe toţi sub masǎ, adicǎ pe beţivi;
– pe cei îmbrǎcaţi în uniformǎ, au aproape toţi un aer tâmp, de oameni uşor de manipulat;
– oamenii care vorbesc foarte tare, aproape cǎ ţipǎ;
– oamenii care îşi etaleazǎ banii, casele, moşiile, hainele, bijuteriile, talentele, amantele şi tot ce se poate arǎta (adicǎ snobii);
– oamenii care îi privesc de sus pe ceilalţi şi sunt mai egali decât aceştia. Numai ei sunt “genialii”, “talentaţii”, cei care “meritǎ” sǎ aibe o viaţǎ frumoasǎ şi sǎ ocupe locul regelui;
– bârfitorii;
– linguşitorii;
– mojicii;
– lǎudǎroşii;
– mocofanii;
– moftangii;
– fripturiştii;
– milogii;
– oamenii fǎrǎ coloanǎ vertebralǎ.
Adicǎ, prea multe lucruri mǎ cam deranjeazǎ. Însǎ, din pǎcate, uneori sunt şi eu câte puţin din aceştia. Dar cel mai mult mǎ supǎrǎ ca din fiecare om regǎsesc cu uşurinţǎ câteceva şi la mine. Toate acestea care mǎ deranjeaza. Vorba poetului: “Lumea e cum este şi ca dânsa suntem noi”.
Dar ignor toate aceste observaţii cât pot de mult, pentru cǎ eu sunt perfectǎ .

Lasă un răspuns

Top