You are here
Home > Enjoy > Arta > Creatorul si procesul creatiei artistice in conceptia lui Tudor Vianu

Creatorul si procesul creatiei artistice in conceptia lui Tudor Vianu

„Pentru ca o opera sa ia nastere, este necesara o stare de pregatire in timpul careia constiinta asimileaza materialele cu ajutorul carora opera sa va cladi. Apoi apare clipa fulgeratoare a inspiratiei , sinteza provizorie si spontana a materialelor pregatirii, pe care constiina o primeste ca un dar al inconstientului.

Sunt clipe ale procesului creator in care intuitivitatea este mai activa, altele in care adancimea psihica, fantezia creatoare sau puterea expresiva intra in ritmul unei functionari mai intense.Sunt etape ale creatiei in care ativitatea inconstienta si irationala este mai vie si altele in care lucreaza mai intens energiile constiente si logice. Pentru a stabili toate acetse diferentieri este insa nevoie de a studia pe rand fazele creatiei artistice.”.

 

PREGATIREA OPEREI

„Activitatea artistica este debitoare primelor impresii ale copilariei. Artistul este omul care se simte mai mult urmarit de copilaria lui. Artistul revine necontenit catre ea, pentru a gasi acolo o buna parte din materialele constructive ale operei lui.

Peste amintirea copilariei se suprapune experienta vietii. Sute si mii de experiente pe care artisul nu le-a cautat, pe care le-a receptat fara sa-si dea seama imediat ce pot deveni pentru el, se varsa in receptorul operei.

Desigur , multe dintre facilitatile care compun structura artistica sunt susceptibile pana la un punct pentru a se dezvolta. Nu putem spune despre atati artisti ca viata i-a adancit, ca limpezimea viziuii lor si puterea lor de a se exprima au  crescut cu timpul?”Un exemplu bun in acest sens este Alexandri in a carui opera incepatoare se intrevede un caracter pueril, pe cand „Pastelurile” sale reprezinta rodul maturitatii.

„Pregatirea are si rolul de a strage un material. Fr. Gundolf a incercat odata o clasificare a materialelor pregatirii, distingand intre experientele originale si experientele culturale.Experientele originale sunt izbucnite din propia spontaneitate a artistului, cele culturale sunt obtinute prin mediatiunea unei sfere de cultura.”

 

INSPIRATIA

„Exista fara indoiala In desfasurarea de stari sufletesti  care conduce, in cele din urma la realizare operei  un moment exploziv in care se deseneaza liniile generale ale operei viitoare.Figura intrezarita se poate modifica cu timpul si uneori atat de tare incat opera terminata sa nu mai semene cu schita contruita in primul moment.

Apropierea momentului exploziv este resimtita de artist ca o vaga stare de disponibilitate , de cercetare fara obiect , de nevoie de a crea neorientata inca asupra unei tinte.

Printre starile conexate cu inspiratia putem distinge sentimentul spontaneitatii , al necesitatii si frenezia afectiva, adica tocmai entuziasmul. Inspirtia este , mai intai o stare de spontaneitate. Artistul o poate cauta , si uneori ea apare dupa ce creatorul a dat atentiei sale o anumita directie.

In cazul artistului inspirat lipsesc multe inele intre lucrarea constienta anticipatoare si rezultatul ei tardiv si neasteptat, incat ceea ce apare in cele din urma nu este resimtit ca fructul unei harnicii mai vechi, ci ca darul spontaneitatii sale.

Sentimentul spontaneitatii apare intotdeauna impreuna cu acela al necesitatii. Rolul inspiratiei se iveste ca din nimic, dar cu o forta careia artistul nu i se poate sustrage.

Scrisorile lui Flaubert contin marturia lacrimilor pe care le-a varsat in timpul lucrului sau de noapte.Lacrimi ale unei mari surexcitari, lacrimi ale istovirii, dar si lacrimi ale fericirii.Multe elemente ale sufletului nostru, nenumarate imagini , amintiri , judecati care pana atunci existau razlete, gasesc in clipa inspratiei drumurile convergente ale adaptarii lor reciproce.

Dintre toate facultatile care compun structura artistica, cele mai active in timpul inspiratiei sunt rascoliraea afectiva si fantezia creatoare.”

 

INVENTIA

„Inspiratia ofera germenele operei;inventia il dezvolta.In cadrul unei opere artistice se recurge la dezvoltarea prin evolutie care poate fi spontana sau reflexiva.Crestera operei paote fi un proces natural in sufletul artistului , strain de deliberarile vointei sale , sau poate fi condusa de artist prin exercitiul functiunilor lui logice. Un exemplu de dezvoltare prin evolutie este acela a lui Mozart. Sunt si cazuri in care dezvoltare este calauzita de rationamentul artistului.

Lucrarea fanteziei creatoare in faza inventiei , poate lua si un alt drum.Artistul porneste de la o anumite viziune globala , dar pe masura ce munca inventiei se desfasoara , o alta viziune de totalitate i se substituie.Paulhan numeste acest nou procedeu „dezvoltaea prin transformare”.”In chipul acesta , dupa stiri comunicate de Goncourt, madame Bovary trebuia sa devina o batrana devota si casta , in timp ce ea devine , de fapt provinciala romantica si nefericita pe care o cunoastem.

„Iata deci drumurile inventiei.Conceptia operei este terminata; trebuie acum realizata intr-un material , turnata intr-o expresie comunicabila.”

 

EXECUTIA

„Inteleg prin executie toate actele gratie carora artistul izbuteste sa organizeze viziunea sa interna intr-o expresie comunicabila.Munca artistului se orienteaza in aceasta faza in directia unei citiri mai atente in sine si in aceea a obtinerii unei valori asimilabile si de alti oameni.Artistul incearca a se exprima si pentru restul oamenilor . In acest scop, el prelucreaza un material concret sau un material de imagini, in asa fel incat aceste materiale sa cuprinda si sa vehiculeze viziunea sa.

Executia unei opere de arta se face in prezenta a doi martori invizibilitongueropia constiina a artistului si reprezentare unui public anumit, pe care artistul doreste sa-l atinga cu opera sa.

Pentru a se comunica, opera trebuie sa intocmeasca o unitate si , de fapt , preocuparea de capetenie a artistului in faza de executie este de a pune in legatura elementele variate ale operi sale, astfel incat precedentul sa pregateasac si sa justifice consecventul pana in clipa in care termenul final al operei pare sa  se dezvolte organic din tot ce i-a premers.Ultimul detaliu dintr-o fresca trebuie sa consume cu integul ei.Artistul nu pierde niciodata din vedere aceasta relatare a partilor al totalitatea lor.Caci sufletul nu retine si nu primeste decat lucruri care se infatiseaza cu o anumita unitate , respingand si eliminand pe cele cu totul disparate si incorecte.”

Lasă un răspuns

Top