Ochii-mi incapabili să urmărească steaua în noapte
Noapte albastră printre luna senzaţiilor trăite
Păşesc şi mă prăbuşesc în cocktail-ul unui ritual
Îmbrăţişând bărbatul din Grădina Raiului .

Departe …prea departe realitatea mi-a rămas
Într-un glob la ceea ce-a fost dar s-a dus
Acum mă înclin unui suflet pur şi divin
În culori necunoscute alerg prinsă-n mintea Edenului .

Şi mă transform în armonia notelor împlinite
Repetând nuanţa unei amintiri avute
Dar viziunea lui în această noapte târzie
Îmi cutreieră corpul lăsându-mi amprenta euforiei .

Oare visez sau e ceea ce îmi doresc ?
Să urc şi să cobor , să călătoresc prin acest labirint
Fără limită , fără final ci într-o nemurire atemporal
Să nu mai mai trezesc din filmul subconştientului emoţional .