Mi-e dor să fiu din nou copil
Prin zăpada proaspătă şi efemeră
Să străbat troienele moi
În timp ce razele soarelui să sărute
Umbra tăcută a unui nor .

Mi-e dor de iarna copilăriei
Şi cu seninătate să mă supun
Jocurilor mărunte învăluite
În atmosfera plină de bucurii .

Mi-e dor de gingăşia fulgilor
În paşi mărunţi se aşezau
Pe chipul îngheţat al timpului
Marcând teritoriul visat .

Mi-e dor să scap de lanţurile nebuloase
Şi-n plapuma albă să mă las
Încercând a desena fluturi
Sub o zăpadă pură cu-n final sperat.

Mi-e dor de omul de zăpadă
Să-i redau viaţă respirând
Un început de iarnă simfonică
Fascinată de aromele amintirilor
Care mă ridică într-un tablou mut .