S-au împlinit, aproape incredibil, 23 de ani de la Revoluţia Română din anul 1989. 

Având câteva importante precedente prin acţiunea de nemulţumire a minerilor din Valea Jiului din 1977 şi apoi cea a muncitorilor de la Braşov din noiembrie 1987 , Revoluţia Română anticomunistă a fost cea mai sângeroasă din Europa de Est. Regimul Nicolae Ceauşescu, devenit insensibil şi dictatorial pentru întreg poporul român spera şi refuza să creadă că este posibilă o îndreptare spre democraţie sau capitalism. Situaţia economică a României a ajuns de nesuportat în anul 1989 şi inclusiv URSS prin Mihail Gorbaciov prezenta noi viziuni şi perspectiva unei importante schimbări. Spre deosebire de tot ce se întâmpla în jurul nostru , regimul naţional-comunist din România ignora totul şi spera în succesul relaţiilor României cu lumea arabă şi asiatică şi chiar în eşecul lumii capitaliste.

Deşi eram tânăr pe atunci , am trăit şi eu în perioada anilor 80 în care în ciuda opresiunii şi a eficienţei instituţiilor statului , opoziţia populară urbană şi rurală era la cote înalte şi evidentă. Soluţiile redresării economice erau inexistente pe fondul unei datorii externe pe care fostul dictator a plătit-o, am putea spune, cu propria „detronare”. O pătură a populaţiei urbane a devenit deosebit de săracă şi în acelaşi timp deosebit de activă şi conştientă de necesitatea unei schimbări.

Începutul Revoluţiei a avut loc la Timişoara între 16-17 decembrie 1989 pentru a fi continuată în 21-22 decembrie 1989 la Bucureşti unde în urma unei mari adunări populare Nicolae Ceauşescu spera prin promisiuni să redreseze întreaga situaţie nefavorabilă. Populaţia prezentă s-a întors însă împotriva sa şi dictatorul a fost nevoit să fugă împreună cu soţia sa. Urmărit a fost capturat şi judecat la Târgovişte unde de fapt a fost şi executat împreună cu Elena Ceauşescu.

După 25 decembrie 1989 au început să se organizeze şi să se contureze noile instituţii democratice ale statului român. De atunci până în zilele noastre sunt tot analizate şi dezbătute problemele şi parcursul statului român post-decembrist , iar erorile sau ezitările n-au fost puţine. Observăm însă că suntem în apropierea unui sfert de veac de la Revoluţia Română de la 1989 şi încă nu cunoaştem adevărul despre această perioadă şi că aşteptările revoluţionarilor şi ale poporului nu s-au realizat decât în parte.

Acest eveniment a fost sărbătorit în fiecare localitate a României , dar parcă ne aşteptam la mai multă însufleţire şi la mai multă demnitate. La Mulţi Ani  Revoluţiei Române şi poporului român !