Islamul, religia musulmanilor, are la bază credinţa într-un Dumnezeu unic, Allah, care s-a arătat profetului Mahomed. Cuvintele revelate lui Mahomed au fost transcrise într-o carte numită Coran, termen care în arabă înseamnă “lectură”, “carte” sau “recitare”.

Coranul constituie fundamentul credinţei şi legea care ghidează viaţa oricărui credincios, el cuprinzând soluţii pentru toate problemele omului, de la căsătorie şi rezolvarea problemelor de familie, până la modul în care trebuie să fie făcut comerţul. Cartea sfântă a Islamului conţine, de asemenea, numeroase referiri şi la statutul femeii islamice, la rolul ei în societatea islamică, la drepturile şi îndatoririle ei.

În faţa lui Allah bărbatul şi femeia sunt egali

Coranul nu face, în general, diferenţieri între femeie şi bărbat, în faţa lui Allah toţi oamenii fiind egali. Diferenţierile între cele două sexe existente în unele ţări islamice nu se datorează religiei, ci culturii şi obiceiurilor locale.

Islamul promovează ideea că bărbatul şi femeia au fost creaţi diferiţi şi au roluri diferite. Soţul şi soţia trebuie să se completeze reciproc. Niciunul nu îl poate domina pe celălalt, fiecare având drepturile şi îndatoririle sale individuale. Împreună, bărbatul şi femeia formează o familie liniştită şi fericită care constituie baza unei societăţi prospere.

Femeia are inclusiv dreptul de a divorţa

În societatea islamica, femeia nu este deloc lipsită de drepturi. Conform Coranului, ea are posibilitatea de a-şi alege singură soţul. De asemenea, poate refuza să se căsătorească cu un bărbat dacă acesta are deja una din cele patru soţii admise de Coran.

Printre drepturile femeii islamice se numără şi dreptul la proprietate, dreptul la educaţie, la moştenire şi munca. Spre exemplu, în vremea profetului Mahomed exista o femeie numită Zeinab Aattare care vindea parfumuri, profetul fiind chiar unul dintre clienţii săi.

Islamul acordă femeii dreptul de a divorţa, în condiţiile în care soţul nu o poate întreţine, o maltratează sau nu îşi îndeplineşte îndatoririle.

Deşi femeia aparţine întotdeauna unui “harem” al cărui şef este tatăl, fratele sau soţul, ea nu este supusă bărbatului, ci doar lui Allah şi are dreptul de a-şi înfrunta soţul sau tatăl dacă i se cere să meargă împotriva poruncilor lui Allah.

Nici un alt bărbat, în afară de soţul ei, nu îi poate vedea chipul

În cadrul relaţiilor maritale, femeilor li se impun, totuşi, anumite restricţii. Nu le este îngăduit să părăsească domiciliul conjugal fără permisiunea soţului şi trebuie să se acopere din cap până în picioare atunci când ies din casă pentru a-i împiedica pe ceilalţi bărbaţi să le vadă înfăţişarea. Higeabul, îmbrăcămintea lungă şi largă, în culori neatrăgătoare, care îi acoperă femeii întreg corpul, cu excepţia feţei şi a mâinilor, are menirea de a rezolva multe din problemele societăţii, cum ar fi destrămarea familiilor, violul şi prostituţia. În afara mediului familial, femeia nu trebuie să fie fardată pentru a nu atrage bărbaţii şi pentru a nu încuraja cochetăria.

În intimitate, însă, femeia islamică rămâne tot femeie. Este pasională, romantică, îndrăgostită şi îşi dezvăluie senzualitatea, frumuseţea, dorinţele şi fanteziile, fiindcă în cadrul mariajului legea lui Allah permite tot ceea ce îi face pe ambii parteneri fericiţi.