You are here
Home > Coltul m@gic > Magul stacojiu, în căutarea inimii pierdute,

Magul stacojiu, în căutarea inimii pierdute,

Eroul nostru dormi si avu un vis…

Mânie versus ingenuozitate

Măcelul

Yora era un luptător dintr-un sat de negri. Blestemul s-a abătut peste acest sat. Din nu ştiu din ce motiv, un Spirit Rău
a pătruns în sat. Au început cu toţii să urle şi să apuce care mai de care topoare şi bâte, şi măciuci
şi îşi spărgeau capetele reciproc.

Într-un sunet de tobe năucitor, cu multă ură în inimi şi în suflete, în ura care le străbătea trupurile tuturor,
s-au ucis cu toţii. Cel din urmă care şi-a dat răsuflarea a fost Yora. Stătea căzut în fund şi lipit cu spatele de o cocioabă
năruită în timpul luptei lor. Era cu ţeasta lovită, un şir de sânge i se prelingea pe partea dreaptă a feţei. Când îi atinse limba, căldura sângelui îl făcuse parcă să intre în transă. Imaginile luptei începură să se estompeze, încet-încet totul începuse să se înceţoşeze.

Nu-şi amintea ce declanşase această luptă. În final părea că toţi au murit. Şi lui Yora îi părea rău pentru că se gândea că, poate dacă ar fi fost puţin mai atent, ar fi putut să prevină acest măcel. Dar acum era prea tarziu. Tot satul murise deja. El îşi dădea ultima suflare. O lacrimă din ochiul stâng i se prelingea pe obraz, se transforma într-un mic firişor care, când pică pe pământ se amesteca în sângele căzut din abundenţă. Căzu cu capul în ţărână şi muri plin de părere de rău.
În inima lui simţi arsura durerii imensei pierderi pe care o săvârşise.

Dupa alte zile avu un alt vis…

Furtişagul iubitei mele

Recunosc că sunt iute la mânie şi mă stăpânesc cu mare greutate. Însă, ca războinic, am învăţat, cu timpul, că e mai de folos să mă controlez. Deşi, primul impuls e să folosesc suliţa, şi să atac, de data asta am procedat altfel. Bineînţeles că m-am sfătuit cu prietenii şi mi-au dat o idée foarte bună…

Iubeam foarte mult pe o fata din clanul vecin. Ne-am întâlnit de mai multe ori pe ascuns şi ne plăcea sa fim împreună. Însă era un impediment, o piedică socială: era fiica sefului de clan. Şi ai ei vroiau să o mărite cu cineva de rangul ei. Pe când, eu eram doar un luptător simplu, fără nici un rang. În una din întâlnirile noastre i-am povestit despre un plan ingenios.

Noaptea, pe când toată lumea dormea, doar câţiva stăteau de strajă, am atacat. Dar nu oricum. Ne-am strecurat tiptil ca nişte şerpi. Ne-am ferit de străjerii de la cortul iubitei mele. Am ajuns în lăcaşul ei, mă aştepta pregătită, că ştia că merg să o iau.
“Am venit să te răpesc pentru totdeauna, draga mea!” Am stat îmbrăţişaţi câteva clipe, iar mie mi-au părut o lungă şi sfântă eternitatate. Aşa de bucuros şi de fericit mă simţeam lângă iubita mea.

Şi ca acţiunea să aibe un efect mai de lungă durată, am convenit cu iubita mea să îi găsesc o înlocuitoare. O fătucă din satul meu, care îi semăna, s-a prins în jocul nostru amuzant, dar şi periculos, şi a acceptat să îi fie sosie. Ideea îi surâdea, era fericită să îi ajute pe cei doi îndrăgostiţi.

Cum furtişagul a avut succes, prin ingenioasa substituţie, ne-am retras împreună, îmbrăţişaţi, pe lianele din junglă, până ce ne-am putut adăposti la loc sigur.

Sosia s-a descurcat foarte bine, fiind o fată isteaţă, a reuşit să-i păcălească pe toţi de acolo. Mai ales că nu prea aveau obiceiul să comunice prea des între ei. Aşa ştiau prea puţine amănunte ca să aibe cum să se prindă că nu e ea. Comunicarea lor era limitată şi se lega cel mult de ritualuri, pe care le făceau mai mult de frică, decât din credinţă.

Cât despre noi, o vreme am stat într-un adăpost mai ferit şi de clanul vecin şi de al nostru., că nu se ştia cine ar fi putut să ne găsescă şi să ne dea de gol. Şi apoi, ca să scăpăm de orice teamă de a fi descoperiţi, am plecat mai departe prin junglă, până la marginea ei. Am ajuns la ocean, ne-am confecţionat o barcă şi ne-am făcut căminul pe o insulă neştiută, şi am trăit fericiţi mulţi ani împreună.

Magul avea sentimentul că în urma acestor vise ceva din inima lui se domoli, mânia devenise mai molcomă, iar dorinţa de dragoste şi-a găsit în sfârşit alinare şi implinire.

“Când mă gândesc cât de prost am fost de prima oară, când de mânia aprigă ce am simţit-o am nimicit aproape tot ce mişca, şi mi-am pierdut şi eu viaţa. Ce idiot am fost!”işi zicea.
“Apoi, când am mai avut o altă şansă, m-am sfătuit cu prietenii mei şi am găsit o cale de rezolvare mult mai ingenioasă” mai adaugase.

E bine să ai prieteni buni, să te sfătuieşti. Aşa că, cine nu are prieteni, să-şi cumpere, zic, parafrazând vorba”Cine nu are un bătrân, să-şi cumpere”.

Top