Zile dintre Mai 2016 şi Iunie 2016 trăite cu o intensitate accentuată de sfârşitul de primăvară şi începutul sezonului de vară. Evoluţiile meteorologice nu au fost cele mai dorite la nivel naţional şi internaţional şi au provocat în unele regiuni importante pagube, deşi temperaturile nu au fost foarte scăzute. Atmosfera incendiară este menţinută şi de apropiatele alegeri locale din România care au menirea de a cerne şi discerne cei mai potriviţi candidaţi ai comunităţilor, dar logica democratică este în majoritatea cazurilor destructurată de interese şi ambiţii personale şi de partid satrapice , deci nedemocratice. Mă aşteptam la dezbateri şi oferte mai relevante şi elaborate, la viziuni evoluate, bine motivate şi legitimate. În continuare un oarecare diletantism poate fi surprins cu uşurinţă, deşi discutăm despre persoane care au obţinut sau în care s-a investit deja, pe căi ştiute sau neştiute, sume de ordinul sutelor de mii de euro. Lipsa unei transparenţe şi normalităţi descumpăneşte şi asta în mare măsură deoarece erorile şi abuzurile nu sunt imediat sancţionate şi devoalate.

Deosebit de interesat de tendiţele şi evoluţiile mediului de afaceri românesc şi internaţional, de importantele provocări economice şi tehnologice , am dat curs unei invitaţii obţinute pentru un eveniment monden al oraşului Oradea şi al Universităţii Baptiste Emanuel Oradea la care au participat importante personalităţi ale oraşului , invitaţi de renume din străinătate şi România, public interesat şi select. Conferinţa Anuală a Griffith School of Management aflată la a şaptea ediţie s-a desfăşurat laOradea Trade Center (12 mai 2016). Beneficiind de sponsori şi parteneri deosebit de proeminenţi şi prolifici , conferinţa s-a desfăşurat sub cele mai bune auspicii. Pe holul de la parter al impresionantei clădiri găzduitoare şi-a dezvăluit întreaga splendoare şi gingăşie o impresionantă expoziţie de pictură a doamnei Delia Negruţ , o adevărată “Simfonie a Florilor “. Am observat culori şi contururi care trimiteau până la starea de beatitudine.

Conferinţa a fost moderată de către Dr. Sebastian Văduva şi în debut au luat cuvântul Dr. Paul Negruţ, rectorul Universităţii Emanuel, primarul oraşului Oradea, Ilie Bolojan, Dacian Palladi , renumit analist şi consultant în afaceri. Au conferenţiat : Dr. Samuel Echevaria-Cruz, Urs Hauenstein, Andrei Rogobete, Monica Biota, Christian Sartorius, Janos Illessy, Dan Suciu , Gerhard Steinke abordând subiecte care au variat de la etica în afaceri şi management la tendinţe globale şi modele istorice sau viitorul business-ului . Invitatul special a fost domnul Varujan Pambuccian care a reuşit să impresioneze printr-o prezentare interesantă şi prin stilul firesc în exprimare. Bihorul, Transilvania în general, a încercat să promoveze noile practici şi orientări în business, să se prezinte şi deschidă către investitori oferindu-le beneficii şi prezentându-şi potenţialul , încercând să valorifice oportunităţile în condiţiile unei concurenţe internaţionale deosebit de acerbe în ultimii ani. Personal , sunt convins că judeţul Bihor şi urbea de pe Crişul Repede nu trebuie să se concentreze pe o dezvoltare unilaterală, dezvoltarea putând fi realizată într-un mod multilateral, complementar. Eu cred că ,în condiţiile tehnologice moderne , orice localitate poate susţine spre exemplu zgârie-nori cu sedii pentru companii diverse şi spaţii verzi, parcuri naturale, clădiri de monument într-o vecinătate incredibilă. Toate sunt posibile dacă vor fi educaţi oameni responsabili, altfel lipsa de respect reciproc, discrepanţele, neîncrederea şi situaţiile dureroase din societate se vor menţine şi o vor balansa spectaculos şi deranjant. Toate ar fi posibile dacă am respecta porunca biblică : “Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Am reuşit să adresez câteva întrebări cordiale deschise către o conversaţie constructivă. Am rămas până la pauza de prânz de unde am luat şi eu ceva frugal ( un juice şi câteva fantezii cu brânză sărată), deşi societatea de catering a oferit un meniu diversificat. Capitalul neoprotestant este impresionant şi onorant, dar trebuiesc abordate toate posibilităţile.

Vigoarea comunităţii evreieşti din Oradea şi Europa interbelică este bine cunoscută. Pentru a face o mică paralelă între cele spuse mai sus , înclinaţiile către cultură , ştiinţă şi business ale acestei etnii atât de cosmopolită şi conservatoare în acelaşi timp sunt incredibile. Interesul pentru restaurarea unor lăcaşe de cult ale acestei comunităţi din fonduri europene şi-a făcut loc şi în această parte a ţării. Cu foarte puţin timp în urmă o sinagoga neologă aflată pe malul Crişului Repede a fost restaurată şi a beneficiat de o deschidere fabuloasă ( concert, public ). Numeroase evenimente se pregătesc foarte curând în această sinagogă cu o tradiţie şi amplasare impresionante, cu elemente arhitectonice spectaculoase (cupolă, arabescuri), realizată în stil maur.

Poate şi datorită oscilaţiilor atmosferice, am fost animat de dispoziţii sufleteşti contradictorii : optimism exagerat sau neîncredere şi senzaţia că mişcări browniene inumane se perpetuează nefiresc. Spun aceste cuvinte printre rânduri, deoarece nu voi accepta niciodată că sunt inutil. Nu înţeleg cum unii oameni acceptă să nu existe, să nu conteze, chiar dacă duc o viaţă îndestulătoare în unele cazuri , iar de cealaltă parte alţi oameni deja consacraţi îşi neglijează sau abandonează responsabilităţile. În fine, nu pot să cred că toată lumea se îndreaptă precum în drumul “minionilor” către marile surse financiare fără nicio moralitate şi într-o concurenţă neiertătoare, cu un pragmatism incredibil , după principiul <<follow the money>>. Cred că o societate imperfectă care se ghidează după modul de viaţă existenţialist fără alte valori şi principii asumate este condamnată în faţa istoriei. Este imposibil ca dacă ,spre exemplu, întârzii cu plata o zi la bancă să fii sunat imediat, iar dacă ţi-ai pierdut locul de muncă sau alte oportunităţi din cauza unui număr mare de oameni  să nu fii sunat de către nimeni. Refuz să cred că toată lumea e smintită şi cred că dacă în societate relaţiile ar funcţiona conform penalităţilor bancare o mulţime foarte mare de oameni ar fi îndatorată către mine. Nu se poate să ţi se ceară să fii un X-Men , aluzie la ultimulfilm 2016 , doar pentru a trăi decent pe Terra. Lucian de Samosata (120-185 e.n.) în IcaroMenippsau Călătoria de dincolo de nori punea în dialogul lui Menipp cu prietenul său nedumeririle , întrebările interioare arzătoare ale acestuia în drumul său către Zeus : “De cum am început să-mi dau mai bine seama de viaţa noastră , a oamenilor , am priceput că toate înfăptuirile oamenilor sunt vrednice de luat în râs, că sunt cu totul neînsemnate şi nestatornice. Mă gândesc la bogăţii, la dregătorii şi la puterea cârmuitorilor. Pe toate le-am dispreţuit, încredinţat că nu pot să le caut fără ca , prin însuşi acest fapt, să pierd în vedere ceea ce este într-adevăr viaţa omului. Apoi încercai să-mi înalţ privirile şi să îmbrăţişez întreg universul. Dar , întâi şi întâi, mă puse în încurcătură tocmai ceea ce înţelepţii numesc <<cosmos>>. Căci nu puteam să-i dau de rost nici felul cum a fost făcut, nici nu puteam să aflu cine să-i fi fost demiurgul; nu mă lămuream deloc nici asupra originii, nici asupra sfârşitului. Cercetând apoi din ceea ce era alcătuit universul , mă găsii într-o încurcătură şi mai mare. Priveam astrele, le vedeam cum erau împrăştiate în văzduhuri şi râvneam să ştiu ce este şi cum este soarele”.

O lucrare deosebit de complexă, actuală şi mai mult decât necesară a fost lansată în ultimele luni de către universitarul Mihai Maci. Cartea a fost lansată chiar la 31 mai 2016 şi la Oradea , fiind intitulată : “Anatomia unei imposturi. O şcoală incapabilă să înveţe“. Fără îndoială această carte va rămâne un reper de frunte şi chiar o diagnoză a învăţământului şi societăţii româneşti. Nicio abordare ulterioară nu va putea face abstracţie de acest moment editorial, deoarece aprecierile autorului sunt metodice, punctuale, edificatoare , actuale, nepărtinitoare. O critică neiertătoare , dar obiectivă a educaţiei dinRomânia care a beneficiat de aprecieri numeroase şi ovaţii în ţară şi străinătate. Acest “Asta suntem”trebuia sintetizat şi să poarte un nume. Mulţi ştiau, observau, gândeau, dar nu au reuşit să “marcheze”. Am dorit să particip la această lansare de la Oradea, dar o deşteptare întârziată a zădărnicit planurile mele pentru ziua respectivă. Personal, am realizat câteva mini-eseuri dedicate exclusiv educaţiei înRomânia şi am chiar o lucrare destul de amplă nepublicată încă în care se prezintă neajunsurile şi provocările învăţământului românesc, dar m-a bucurat enorm concretizarea acestei majestuoase lucrări cu atât mai mult cu cât ea se adresează publicului şi specialiştilor deopotrivă şi pentru că a fost realizată din iniţiativa unui universitar orădean. Experienţele nefaste au făcut ravagii în societate şi au debusolat generaţia tânără. Tânărul , copilul are nevoie de repere şi sprijin. Câteva versuri ale lui Charles-Pierre Baudelaire din Florile Răului , Călătoria sintetizează căutările şi aşteptările copilului faţă de oameni şi univers : “Tour l’enfant amoreaux de carte et d’estampes/L’Univers est egál a son vaste appétit/Comme le monde est grand á la clarté des lampes !/Aux yeux du souvenir que le monde est petit !”.

Vă doresc o vară 2016 inegalabilă, luminoasă , reconfortantă şi plină de inspiraţie !